„Parenting necondiționat” – Alfie Kohn

O carte dragă pe care mă bucur că am avut ocazia să o citesc. Vă detaliez câteva idei (modul cum le-am perceput eu):

Parentingul necondiționat pornește de la premiza că nu este de ajuns să îți iubești copilul, contează și modul în care se manifestă acea iubire. Când îl iubești pentru ceea ce face înseamnă că îl iubești condiționat. Copilul trebuie să câștige atenția și aprobarea părinților, iar acest lucru poate fi foarte distructiv. Când copilul simte că trebuie să câștige iubirea părinților, ajunge să se accepte și pe sine condiționat (poate considera că este un copil bun doar când are rezultate bune la școală, când își ascultă părinții și exemplele pot continua).

Se menționează că acceptarea propriei persoane necondiționat este esențială – este necesar să știm că și atunci când greșim ne rămâne încrederea în sine, că suntem persoane capabile, demne de iubire. Când simțim că suntem iubiți condiționat, când suntem apreciați doar dacă facem ce se așteaptă de la noi nu ne vom considera suficient de buni.

Autorul oferă argumente bine punctate de ce nu este recomandată folosirea pedepselor și detaliază impactul negativ pe termen lung. Nu este încurajată nici folosirea răsplatei, aceasta sugerând că părintele își iubește copilul doar când acesta îi face pe plac (este tot o abordare a parentingului condiționat).

Soluția abordată este cea de cooperare a părintelui cu copilul. Când copiii fac ceva ce ne nemulțumește trebuie să o vedem ca o problemă care necesită rezolvare cooperând, nu pedepsind. Nu există o rețetă a succesului, totul se poate adapta în funcție de situație și de la o familie la alta.

Avem sarcina de a ne îndruma copiii, să îi ajutăm să deprindă valori și să decidă singuri ce valori respectă. Este sugerată o relație bazată pe respect reciproc și încurajarea copiilor să aibă propriile opinii despre viață formate de mici.

Comentarii Facebook