Creșterea unui copil poate fi o adevărată provocare. Ce anume îi poate forma pe cei mici astfel încât să îi respecte și aprecieze pe cei din jur? Acest lucru poate fi posibil prin oferirea de iubire necondiționată și menținerea unui rezervor emoțional mereu plin. Astfel cei mici pot fi pregătiți pentru viață știind că mereu vor fi sprijiniți de părinți prin iubire și respect.

Un copil iubește axându-se pe sine. Iubește instinctiv și tot instinctiv își cunoaște propria nevoie de a fi iubit. El este conștient că trebuie să obțină acea iubire din partea părinților, dar nu este conștient că și părinții au rezervoare emoționale care trebuie umplute cu iubire necondiționată. Singura lui preocupare este ca el să se simtă iubit. Când rezervorul de iubire al celui mic este plin, nu se simte obligat astfel încât să îi determine pe părinți să îi reumple rezervorul cu iubire necondiționată. Dacă rezervorul este gol, el va întreba repetitiv „Mă iubești?” prin intermediul comportamentului său. Copiii se axează pe comportament – modul cum părinții răspund la aceste întrebări despre iubire determină modul în care cei mici își vor defini comportamentul. Desigur că sunt și alte cauze pentru un comportament nedorit, dar principalul motiv este modul în care este satisfăcută nevoia celor mici de a se simți iubiți.

Este important ca părinții să înțeleagă cum iubește copilul deoarece majoritatea cred că cel mic trebuie să își câștige iubirea și afecțiunea printr-un comportament pozitiv, dar copilul este mult prea imatur ca să poată face acest lucru. Copilul testează iubirea părinților prin comportamentul său. Dacă părinții nu înțeleg cum iubește cel mic, vor fi total dezorientați când acesta nu se comportă conform așteptărilor și astfel vor interpreta acest comportament normal ca și cum ar fi complet lipsit de iubire și respect. De multe ori un copil se comportă irațional pentru a primi un răspuns pozitiv la întrebarea „Mă iubești?”. Când părinții vor confirma acest lucru, tensiunea dispare.

Pe măsură ce ne formăm copiii, încercăm să le creăm o perspectivă corectă asupra lumii și să îi ajutăm să fie ușor adaptabili. Îi vom ajuta să aibă un sistem de valori propriu, puternic și sănătos. Doar în acest fel cei mici vor fi capabili să facă față influențelor nefaste și să aibă la rândul lor o influență pozitivă asupra celor din jur.

Ross Campbell detaliază în cartea sa „Educația prin iubire” elementele de bază ale integrității și anume: să spunem mereu adevărul, să ne respectăm promisiunile și să ne asumăm răspunderea comportamentului personal.

Exemplul personal, însușirea și dezvoltarea principiilor de bază ale integrității de către părinți sunt esențiale în formarea personalității celui mic. De asemenea, este esențial să fim capabili să le cerem iertare copiilor atunci când greșim – astfel prin exemplul personal, solidificăm principiile detaliate mai sus. Adevărata intimitate emoțională între părinți și copii se instaurează în momentul în care se depășește un conflict.

Viitorul celor mici depinde în mare măsură de experiențele cu care se vor confrunta și cum vor fi tratați. Îngrijirea atentă și iubirea reprezintă exact stimulii emoționali de care au nevoie pentru dezvoltarea creierului. Neglijarea copilului poate duce la anumite tipare care se adâncesc și care îndepărtează sentimentul de fericire, producând neliniște și un stres anormal.

Copiii care sunt maltratați fizic de la vârste fragede își formează creierul astfel încât devin foarte sensibili la pericole. Cea mai mică amenințare crește ritmul cardiac, se activează hormonii stresului iar creierul detectează indicii nonverbale care ar putea semnala un posibil atac imediat. Cum creierul se dezvoltă pe faze, secvențial, având mai multe structuri primitive care-și stabilizează mai întâi conexiunile, o maltratare la vârste fragede este extrem de nocivă.

În cartea sa „Inteligența emoțională”, Daniel Goleman scrie despre memoria emotivă și face referire la experiențele primare, cum ar fi maltratările fizice sau lipsa de afecțiune care devin tipare dure cu un impact extraordinar.

Este esențial ca părinții să înțeleagă că mintea copiilor își stabilește conexiunile de-a lungul mai multor ani. În caz contrar, părinții pot fi tentați să îi trateze ca având un grad de maturitate mult peste vârsta lor. Acest aspect poate conduce la diverse complicații emoționale și adâncirea unei eventuale probleme.

Părinții trebuie să fie un refugiu de speranță pentru cei mici și o sursă constantă de optimism. Adulții care sunt dispuși și capabili să ridice moralul copiilor lor, le aduc multă mângâiere. Adolescenții în mod deosebit sunt sensibili la pesimism. Încurajați-vă copiii în progresul lor intelectual și emoțional.

Ross Campbell abordează și alte aspecte importante în educația celor mici în cartea sa „Educația prin iubire”. Printre acestea se numără și evitarea pedepselor sau a ordinelor și abordarea unei variante pline de empatie, iubire și înțelegere.

Educația bazată pe frică dăunează și duce la nefericirea tuturor. Accentul pus pe disciplină prin impunere fără a lua în considerare nevoile copilului va cauza neajunsuri atât părinților, cât și copilului. Asumarea răspunderii comportamentului personal îl ajută să se maturizeze din punct de vedere emoțional și psihologic. Ordinele sunt modalități negative de control asupra comportamentului. Acestea trezesc mânia la copii pentru că sugerează: „nu îmi pasă ce simți sau ce părere ai și nici nu mă aștept să îți asumi răspunderea pentru comportamentul tău. Vreau doar să faci cum spun eu”. Nu formează o persoană matură și au un impact negativ în mod deosebit în ceea ce privește motivațiile copilului.

Comentarii Facebook