E dimineață … deci somnul e tare dulce. Mă întorc de pe o parte pe alta și nu îmi dau seama de unde atât spațiu așa că mă tolănesc cât mai pot. Piticul iar este matinal și deci vrea – nu vrea tati se joacă. Ațipesc și încerc să mai profit de câteva momente de liniște și relaxare.

Mă trezesc brusc cu micul meu sportiv care se trântește la propriu pe capul meu. Nu îmi revin bine și repetă figura pe burta mea. Facem wrestling de dimineața. E cu gura până la urechi iar eu buimacă și zăpăcită rău de acest ceas deșteptător. Cu părul zburlit în toate direcțiile, că de … si-a pus amprenta David al meu, mă trezesc. El fuge în jurul meu, eu terminată de somn. Sunt condusă în bucătărie pentru a pregăti micul dejun.

Piticul deschide frigiderul și încerc să îi ghicesc preferințele. Vrea iaurt … pun puiul în scaun, îi dau lingurița și îl las să pape. Între timp pregătesc ingredientele pentru o porție de clătite și bineînțeles cafeaua. Ia David două linguri de iaurt și gata, este atras de ingredientele mele. Reușesc cu chiu cu vai păcălindu-l cu o joacă nevinovată cu făină să amestec ingredientele și să demarez spre finalizarea preparatului. Dar juniorul îmi citește intențiile și pățesc ca în legile lui Murphy – o banală porție de pancakes ajunge să dureze o jumătate de oră.

Dau o clătită cu miere puiului și aștept verdictul. Mănâncă el ce mănâncă și apoi îmi arată cât poate fi de tentantă mierea și cum transformă toată bucătăria într-un mediu lipicios și dulce.

Încep să fac curățenie ca pisica să fugim la joacă. Am și uitat de cafea, dar până la amiază poate reușesc să o savurez 🙂