E sâmbătă. Mă trezesc energică la ora 8 cu chef de activități casnice (rămân matinală 😀 ).
Cheful îmi trece până în ora 12 … mai am puțin și mă preling cu totul. Piticul este fresh … cam cum eram eu la 20 de ani, chiar și mai târziu, dar de când sunt mamă … nope. Nici un moment de strălucire și energie inepuizabilă. Mă topesc până la amiază sub privirea lui. Și la propriu, și la figurat. Nu am șanse.
Mă revigorez cu o cafea în speranța unei după-amieze de vis. Termin treburile printre reprize de dans, fugărit de nino-nino și alinieri de mașinuțe. Până în ora 14 totul este la loc (zici că nu am făcut nimic). Ba da, am mai multe vase în chiuvetă decât dimineață.
Servim prânzul, las bucătăria ca după război și ne pregătim de somn. Ne pregătim impropriu spus – eu nani-nani, David „da-de-unde”. Dau să ațipesc și mă trezesc ca fulgerată, singură. Juniorul e la joacă. Începem cu nino-nino, citit povești, orice, absolut orice mai puțin somn. Și ce aș dormi puțin …
Mai fac o cafea cu lapte să mă păcălesc și urmăresc juniorul.
Apare soțul în peisaj – o nouă repriză de dans și alergat prin casă (cum afară plouă astăzi sărim parcul). Fug în bucătărie să strâng dovezile șomării mele. Mă încumet să fac biscuiți. Cum aude David, cum apare. Hop făina și untul. Mama lui de unt că e așa delicios, lipicios, iar în combinație cu făina e fantastic – plastilina perfectă. Ne place. 🙂
Reușim să pregătim aluatul, întind foaia ajutată de junior și îi decupăm într-un final. Păzim cuptorul până sunt gata, așteptăm să se răcească (nu îi scapă din ochi un moment, doar el a fost bucătarul șef). Gustă și cere fericit încă unul. Reușesc să îl predau în grija soțului, termin curățenia ca o pisică, strict ce se vede și mă scufund cu totul în canapea.
Soțul epuizat, eu praf, juniorul fresh. Zici ca a băut energizante. Mă uit la ceas, îmi amintesc că a sărit somnul și este în starea perfectă pentru o nouă repriză de dans.
Mă ridic îndemnată și încep să dansez teleghidată … așteptând somnul de frumusețe (al meu, al băiatului – oricare, numai să apară). Oricum nu mai am mult și pic pe tărâmul viselor …
