Am avut episoade de oboseală și înainte de a deveni mamă, dar după aceste momente de încercare s-au mărit exponențial.
Acele momente în care îmi vine să plec în lumea mea … și mă întorc la fel de repede. 🙂
Când termin treburile și sunt mândră de mine … pentru 5 minute până revine totul la normal. Când muncesc două ore la un preparat și juniorul se strâmbă de zici că e actor de profesie și cine știe ce experiment îl încearcă. Când reușesc să îl spăl și toată baia devine un bazin în miniatură, iar mopul nu reușește decât să îndeplinească rolul de pensulă. Când piticul e o caracatiță în miniatură și mă chinui să îl echipez. Când ajungem la performanța ca în 3 ani să avem o singură noapte în care să doarmă 7 ore legate (și atunci culmea, ne trezim noi să vedem dacă e totul în regulă cu juniorul).
Și totuși ce mă ajută să dau refresh? Cum „nu mai pot” devine „încă puțin”?
Eu recunosc … cred că o doză mică de egoism este bine-venită. Acel moment în care savurez cafeaua cu sunete pe fundal, acele două minute în care fac un duș rapid. Să nu mai menționez de momentele în care cavalerii mei mă ignoră total pentru o porție serioasă de joacă în parc și astfel să îmi pot vedea liniștită de ale mele … printre care se strecoară inevitabil și atribuțiile de mamă.
De când a apărut David în viața noastră ne-a luminat atât prin momentele de iubire pură, când simt că îmi sare inima din piept și îmi vine să îl mănânc cu totul, cât și prin nesfârșitele nopți albe (tot luminat se numește, nu?). Astfel mi-am format un ritual al meu – oricât de obosită, praf sau cu nervii la pământ aș fi fost, o jumătate de oră pe zi era a mea. Chit că după ce doarme toată casa sau dimineața printre frânturi, orice numai să am acel moment în care fac ce îmi place. Și credeți-mă ajută. Iar soțul dacă vrea o nevastă relaxată cu siguranța va face ca acele momente să existe constant în programul mămicii.
Mai punem la socoteală și câte un film văzut fracturat în 3-4 zile (nu neapărat consecutive) în care trebuie să îmi repete domnul meu unde am rămas (deee … neuroni pierduți pe drum), o baie cu spumă la lună … sau mai rar (o adevărată sărbătoare), câte o ieșire planificată tacticos cu muuult timp înainte care se dovedește a fi o provocare (să nu spunem mai mult), cumpărături pe fugă (da, da și cele de la supermarket sunt un lux când merg singură, nu mai spunem de sesiunile de shopping), câte o cafea cu prietenele (merge și o convorbire telefonică prelungită), o programare la coafor sau diverse cursuri gratuite, o carte motivațională (ajută mult și la psihic).
Voi cum vă relaxați? Să vă mai fur și eu din secrete. :* 😀
