Sărbătorile Pascale vin negreșit cu diverse pregătiri mai intense sau pe fugă (ca în cazul nostru) și speranța unei perioade de odihnă.
Facem cumpărăturile din timp pentru a evita prea mult plimbarea prin magazine cu un cavaler nerăbdător în dotare. Ne decidem că tot ce dorim este relaxare și momente memorabile cu cel mic. Acestea fiind zise, subsemnata se limitează la un strict necesar cu de-ale gurii și șomează în stil eroic.
În ajunul Paștelui mă gândesc că ar fi cazul să mă apuc de gătit. Savurez cafeaua liniștită și apoi mă pun pe treabă. Termin ce am planificat și mă gândesc să facem bagajele și să plecăm. Luăm toate cele necesare și ne pornim la drum. E prima escapadă neplanificată de când suntem părinți și culmea, reușim să ne organizăm mult mai repede decât de obicei. Să ajungem oare în etapa în care devenim super-părinți? 😀 Dacă da, abia aștept să mai devină realitate astfel de momente.
De obicei o astfel de ieșire trebuie planificată temeinic cu minim câteva zile înainte: trebuie pregătite hainele de schimb, iar la băiat e o întreagă poveste (spre disperarea soțului), obligatoriu jucăriile, ținut cont de programul de somn, pregătirea gustărilor, anticiparea eventualelor tantrumuri, trusa cu cele necesare în caz de răceală, febră și multe multe altele. Zici că ne mutăm cu totul. Să nu mai spun că la întoarcere jumătate din lucruri sunt intacte? 😀 Ce mai, mă pricep fantastic la făcut bagaje – exact cum găsești orice în geanta unei femei, așa e și cu bagajele noastre. Iarnă, vară – nu contează, noi suntem pregătiți.
Pornim la drum și spre surprinderea noastră David este foarte cooperant. Zici că ideea i-a aparținut în totalitate. Constatăm că această escapadă a fost mai mult decât bine-venită.
Am bifat câteva momente extraordinare cu David, momente savuroase care îmi vor rămâne în suflet pe viață. Nici nu îmi pot dori mai mult de atât – joaca în ditamai balta încălțat cu cizme de cauciuc, episod încheiat memorabil cu o trântă de toată frumusețea, furatul cozonacului din fața cățelului și mângâiatul pisicii cu o gingășie specifică juniorului intră în cotidianul acestor sărbători. Toată distracția se încheie cu o vânătoare a ouălor roșii în care piticul culege cot la cot cu ceilalți juniori ouăle buclucașe.
Ne întoarcem acasă liniștiți de-a dreptul (nu glumesc, suntem într-un final uimiți de modul în care oboseala juniorului își spune cuvântul și acesta cedează pe tărâmul viselor tot drumul până acasă).
Această escapadă a reușit să ne revigoreze fantastic. Le mulțumesc pe această cale persoanelor extraordinare care ne-au fost alături! 🙂 :*
