Zilele acestea am mers cu mașina împreună cu distinsul meu domn, eu fiind copilotul. Deodată aud un mic zgomot. Cum eu sunt o mică paranoia mi se pare că bate ceva în dreapta, iar soțul se uită la mine încercând să ghicească ce e în mintea mea colorată. Vin cu sugestia genială – prima groapă din asfalt a noastră e, nu crater dar să mai auzim zgomotul. Probăm și repetăm procedeul de câteva ori (nici nu e așa de greu cu drumurile din România) și aude și el … nu e de bine, dar măcar nu am înnebunit de tot. Am atras cu succes soțul pe panta suspiciunilor. Astfel a ajuns mașina la mecanic, s-a remediat problema fiind ceva minor și asta e. Nu ardea, dar circulăm în siguranță, nu?

Am avut probleme cu apa în baie, mama ei de treabă. Mizăm pe o recomandare, dăm un telefon și remediem defecțiunea. Noroc cu tehnologia din ziua de astăzi …

… totul până accesez siteurile de socializare. Deschid pagina și îmi apare pe peretele principal o poză cu un bebeluș, iar mama disperată cerea sfaturi. Mă uit buimacă și inevitabil mă cuprinde o stare de îngrijorare …

Dacă se strică mașina mergem cu ea la mecanic, nu? Dacă apar alte probleme apelăm la specialiști … dar copilul cui rămâne? Care este prioritatea de fapt?

Spunem că nu avem medici, dar nici nu mergem la ei pentru o consultație avizată și un tratament corespunzător. Culmea este că peste tot în lume le sunt apreciate serviciile. La noi nu, devii mamă și automat ești multifuncțională și dezvolți cunoștinte de specialitate în doar câteva ore (echivalentul muncii de câțiva ani depusă de specialiștii din diverse domenii). Eu recunosc că nu îmi place să îmi asum niște riscuri care nu își au rostul … mai ales dacă le pot evita.

De ce nu „profităm” de specialiștii noștri? De ce ajungem la ei când este uneori prea târziu, după ce încercăm toate minunile de tratamente făcând din bieții copii (și nu numai) cobai? Suntem deschiși la tot felul de sugestii oferite după ureche și care cică au „mers” la alții (e partea a doua că ar putea fi vorba de cu totul altceva).

Îmi pun apoi următoarea întrebare: Cu ce suntem superiori generațiilor anterioare? Ei au o scuză, nu era tehnologia atât de avansată ca acum, nu era nici medicina atât de evoluată. Noi în schimb ne îndobitocim … și așteptăm minuni când ajungem într-un final pe mâna unui medic (uneori când poate fi prea tarziu din păcate).

Haideți să conștientizăm că medicul nu e bau-bau și să transmitem asta și copiilor, să nu mai luăm medicamente după ureche, să nu credem în beneficiile extraordinare a unor substanțe sau soluții cel puțin ciudate.

Să mizăm pe o consultație timpurie pentru a avea opțiuni de tratament, nu să ajungem în situația în care rămânem fără opțiuni și mergem într-un final la medic …  🙁